față

Román

față nn (többes szám fețe)

(loc.adj.) Din față = care se află înainte.
De față = care se află prezent; care aparține prezentului.
(loc.adv.) În față =
- înainte.
- direct, fără înconjur, fără menajamente.
Din față = dinainte.
De față = în prezența cuiva.
Pe față = direct, fără înconjur, fără menajamente; fără să se ferească.
Față în față = unul înaintea (sau împotriva) celuilalt.
(loc.prep.) În fața (cuiva sau a ceva) = înaintea (cuiva sau a ceva).
Din fața = dinaintea (cuiva sau a ceva).
De față cu... = în prezența...
Față cu... (sau de...) =
- în raport cu..., în ceea ce privește.
- pentru.
- având în vedere.

A (-i) cânta (cuiva) cucul în (sau din...) față = (în superstiții) a-i merge (cuiva) bine
A fi de față = a fi prezent, a asista
A scăpa cu fața curată = a scăpa cu bine dintr-o situație dificilă
A face față (cuiva sau la ceva) = a rezista; a corespunde unei probe, unei sarcini
A pune (de) față (sau față în față) = a confrunta; a compara
A (se) da pe față = a (se) descoperi, a (se) demasca
A-și întoarce fața (de la...) = a nu mai vrea să știe de..
A privi (sau a vedea, a zări pe cineva) din față = a privi (sau a vedea etc.) în întregime figura cuiva
Om (sau taler) cu două fețe = om ipocrit, fățarnic
A-i prinde (pe cineva) la față = (despre haine, culori) a-i sta bine, a i se potrivi
A schimba (sau a face) fețe (-fețe) = a) a-și schimba subit fizionomia, culoarea obrazului (de jenă, rușine etc.); b) a se simți foarte încurcat la auzul sau la vederea unor lucruri sau situații neplăcute; a se tulbura, a se zăpăci; c) (despre mătăsuri) a-și schimba reflexele, culorile
A prinde față = a se îndrepta după o boală
La fața locului = acolo unde s-a întâmplat (sau se va întâmpla) ceva
A-i ieși (unei pânze, unei stofe) fața (la soare, la spălat etc.) = a se decolora
A da față (unui lucru) = a lustrui, a polei, a netezi, a face să arate frumos (un lucru)